„De secole, principala sarcină, atributul esențial care i-a consolidat femeii status-rolul de femeie în majoritatea societăților, dar ş un loc central în diferite culturi, l-a reprezentat capacitatea sa de a procrea, de a aduce pe lume şi de a creşte copii. Deşi dobândită biologic, aceasta capacitate - de a fi mame - a fost, în marea majoritate a tipurilor de comunități istoriceşte constituite şi dezvoltate, cultivată, îmbogăţită, cenzurată şi chiar reificată de cutume, norme, tradiţii, obiceiuri, legi, moravuri şi valori. 

Maternitatea (privită in sensul calităţii de mamă) în România, este astăzi un subiect abordat mai mult din punct de vedere medical, psiho-pedagogic, sau demografic (respectiv din perspectiva natalităţii) şi mai puțin din perspectiva a ceea ce înseamnă şi implică statutul de mamă. Cunoaşterea acestei perspective, regăsită în reprezentările sociale ale maternității pe care femeia mamă şi le-a format de-a lungul vieţii, facilitează înţelegerea asumării şi exercitării status-rolului de mamă, şi implicit a construirii identității de mamă, în raport cu alte identităţi familiale sau ocupaționale ale femeii.”

Camelia Voicu