Clubul de film

Când fiul său Jesse, un adolescent de aproape 16 ani, a pierdut orice interes pentru şcoală şi notele lui au devenit dezastruoase, David Gilmour i-a propus un târg neobişnuit: să renunţe la liceu fără obligaţia de a-şi lua o slujbă sau de a plăti chirie, dar îndeplinind două condiţii: să nu consume droguri şi, de trei ori pe săptămână, să vizioneze împreună cu el anumite filme. Așa începe clubul de film şi, odată cu el, lecţiile de viaţă deloc didactice, abia sugerate, pe care tatăl i le va ţine fiului vreme de trei ani. Aşa începe, mai ales, o superbă relaţie, de mare tandreţe, între un tată şi fiul său.

„Pentru moment, [Jesse] era doar un băiat înalt pe scena unui club din centru, cu microfonul în mână şi cu taică-său ascuns undeva în public. Mărturisesc că, stând aşa în întuneric, am plâns puţin, fără să mă vadă nimeni. Nu ştiu sigur de ce plângeam – pentru el, bănuiesc, pentru că exista, pentru că timpul nu mai poate fi dat înapoi, şi, pe când plângeam, auzeam mereu în minte, iar şi iar şi iar, cuvintele din Iubire adevărată: «Eşti atât de mişto, eşti atât de mişto, eşti atât de mişto!»“ (David GILMOUR)