Editura Vremea are placerea de a va anunta aparitia volumului unui roman stabilit in Germania care isi iubeste tara si care ne prezinta zeci de celebritati de talie mondiala cu origini in România:

Celebritati cu origini in Romania, de Mihai Rogai

Inginerul Mihai Rogai impartaseste de doua decenii drama emigrantilor romani. Fara a fi insa un ratacitor, Mihai a ajuns un pribeag. Din fericire nu unul politic, ci economic, care- si permite macar o data pe an sa- si potoleasca dorul de tara. Un pribeag care nu- si uita radacinile si ale carui vise se petrec intotdeauna in Romania. Spre deosebire de alti dezradacinati din emigratia romaneasca, Mihai Rogai nu- si calomniaza propriul popor, nu- l dispretuieste. Stie si simte ca, daca ar face- o, e ca si cum i- ar da o palma mamei sale. Exilul sau emigratia nu i- au schimonosit sufletul, dimpotriva. De departe, din Germania, Mihai Rogai continua sa fie roman si intelege sa- si apere dupa puterile sale obarsiasi vatra, in timp ce cativa sclifositi autointitulati oameni de cultura se chinuiesc s- o spurce.

Lui Mihai Rogai nu-i este rusine ca este roman. De aceea, intre Mihai Rogai si alti romani din strainatate care incearca sa-si uite limba, se autoizoleaza si isi boteaza copii cu nume de import, este o distanta ca de la zenit la nadir.

Cartea de fata nu este una a unui „specialist”. A unui scriitor care traieste de pe urma condeiului. Cu toate acestea este remarcabila. Cu ravna si acribie, Mihai Rogai a rascolit bibliotecile europene, iar acum ne supune atentiei zeci de celebritati mondiale care au ascendenta romaneasca. Va las placerea sa le descoperiti singuri, dar merita precizat ca Mihai Rogai a fost primul care a scris despre originea (si) romana a Maicii Tereaza, a Winonei Ryder, sau a actorului Adrian Zmed, a celebrului muzician si interpret Art Garfunkel, il readuce in atentia opiniei publice pe Edouard de Max, unul dintre cei patru actori romani societari ai Comediei Franceze (alaturi de Jean Yonnel, Elisabeth Nizan – nascuta Elisabeta Saineanu –, si Maria Ventura) sau pe violonistul, compozitorul si dirijorul de muzica de film Carli Elinor, care a compus si compilat muzica la varianta originala a filmului lui Charles Chaplin „Goana dupa aur”. Tot Mihai Rogai i-a „redescoperit” pe Petre Cristea, castigator al Raliului Monte-Carlo si pe Henri Negresco, cel care a construit celebrul hotel Negresco de pe Riviera Franceza.

Pe langa genii romanesti universal recunoscute, precum Henri Coanda, Mircea Eliade, Emil Cioran sau Eugen Ionescu sunt si o pleiada de alti romani remarcabili in domeniul lor de activitate, poate cu nimic mai prejos decat cei mai-inainte mentionati, dar care nu au atins nivelul recunoasterii mondiale din diverse motive. Un exemplu concludent in acest sens ar fi bioeconomistul Nicholas Georgescu-Roegen, care a fost primul om de stiinta care a atras atentia, prin lucrarea sa Legea entropiei? i procesul economic (1971), asupra faptului ca dezvoltarea economica, tehnologica si stiintifica a omenirii nu rezolva problemele de mediu ambiant, ba din contra (“enunta si dovedeste ca rezolvarea problemelor de mediu sunt strâns legate de progresul stiintific, tehnologic si informatic al societtii omenesti, dar numai existenta progresului generalizat al omenirii nu poate rezolva, de la sine, problemele ecologice create de oameni si de dezvoltarea lor”).

Aceste idei ale lui nu au fost acceptate la vremea respectiva, insa astazi stim cu totii ca el a avut dreptate. In loc sa-i fie acordat premiul Nobel, s-au gasit altii, mai tarziu, care sa se impauneze cu rezultatele cercetarilor lui. El a murit fara ca omenirea sa-si exprime recunostinta fata de semnalul de alarma tras, nedreptatea continua si astazi.

Citind cartea, veti descoperi ca avem nu mai putin de alti 5 oameni de stiinta romani remarcabili, care au fost vaduviti de acordarea premiului Nobel, din invidie, din dispret fata de o tara mica sau din alte motive. In primul rand se poate mentiona aici fizicianul Nicolae Proca, descoperitorul mezonilor, unul dintre cei mai importanti fizicieni teoreticieni ai secolului XX si care a creat în Franta scoala de fizica teoretica nucleara. Din cauza ca fizicianul de Broglie (laureat al Premiului Nobel pentru fizica) il ura pentru ca i-a demontat si contrazis tezele despre teoria ondulatorie a luminii, rezultatele cercetarilor lui au fost minimalizate, japonezul Hideki Yukawa primind Premiul Nobel pentru descoperirea mezonilor in anul 1949 (lucru pe care Proca l-a demonstrat inca din anii ´30!).

In al doilea rand mai putem mentiona pe fiziciana si chimista Stefania Maracineanu, descoperitoarea in anii ´20 a radioactivitatii artificiale, descoperire pentru care Premiul Nobel l-au primit so? ii Irène? i Frédéric Joliot-Curie, in anii ´30.

In al treilea rand pe fizicianul Stefan Procopiu care calculeaz? în 1913 momentul magnetic molecular (magnetonul Bohr-Procopiu), cu doi ani înaintea fizicianului danez Niels Bohr, Bohr primeste pentru aceasta Premiul Nobel in 1922. Procopiu nu primeste nimic.

In al patrulea rand, doctorul Nicolae Paulescu, inventatorul si descoperitorul insulinei în 1921, lucru care il anunta intr-o  revist? francez? de specialitate, cu 10 luni înainte ca doctorii canadieni Fr. Grant Banting? i Ch. Herbert Best s? anun? e ei descoperirea insulinei. Doctorii Banting si Best primesc Premiul Nobel, Paulescu, nu.

In al cincilea rand, Gogu Constantinescu, inventatorul sonicitatii, stiinta transmiterii energiei mecanice prin vibratii în corpurile fluide sau solide, inventie care e folosita in cele mai diverse domenii (de exemplu schimbatorul de viteze automat  pe baza convertorului de cuplu sonic, motorul Diesel cu injector sonic, etc).

Sigur ca autorul nu doreste declansarea celui de-al Treilea Razboi Mondial pentru ca sotii Joliot-Curie au luat Premiul Nobel in locul Stefaniei Maracineanu, dar nici nu putem trece sub tacere toate aceste nedreptati facute unei tari mici, care in decursul istoriei de multe ori a fost calcata in picioare si desconsiderata. Macar cu vorba sa ramanem.

Pe langa acesti remarcabili oameni de stiinta nedreptatiti, autorul ne aduce aminte si de cei “uitati”, o alta categorie: sopranele Florica Cristoforeanu, Maria Cebotari, Virginia Zeani, de regizorul Jean Negulesco, un nume mare la Hollywood si multi altii.

De fapt, cartea lui Mihai Rogai este o pledoarie pro-Romania. Demonstreaza ca nu suntem acei tigani sau „Talharii Romei”, ci, prin reprezentantii sai de frunte, Romania poate sta mandra alaturi de celelalte mari puteri culturale ale lumii. Ca nu suntem cu nimic mai prejos decat ceilalti europeni, dar ca „nu stim sa ne vindem marfa”.

Evident ca o astfel de carte poate si trebuie sa stea, cu mandrie, la loc de cinste in biblioteca oricarui roman, mai ales daca este un pribeag, pentru a-i incalzi sufletul. Cred insa ca un astfel de volum ar trebui publicat in limbi de circulatie mondiala, chiar de catre Ministerul de Externe. Nu putem sa schimbam imaginea Romaniei doar cu tigani virtuosi sau fotbalisti, ci prin asumarea acestor celebritati carora, ca si lui Mihai Rogai, nu le-a fost rusine ca-s romani.

O carte fascinanta, scrisa cu inima si cu certa valoare academica.

La mai multe realizari, Mihai, frate pribeag!

Florian Bichir

Jurnalist si Membru al Colegiului C. N. S. A. S.

Nota Editurii:

Erata: La pagina 8 in loc de

Se pare ca aceasta carte a folosit la ceva, între timp ziarele si televiziunile scriu si vorbesc numai de fapte reprobabile comise de români pe mapamond.

se va citi

Se pare ca aceasta carte a folosit la ceva, între timp ziarele si televiziunile scriu si vorbesc nu numai de fapte reprobabile comise de români pe mapamond.