Ceaiul verde. Alinare pentru trup si suflet

Ceaiul verde. Alinare pentru trup si suflet

Trezitor al duhului cel bun din fiecare şi dătător de gânduri înţelepte, revigorator al spiritului şi insuflând curaj – dacă ar fi să ne luăm după vorbele legendare ajunse până la noi din jurul anului 3000 î. Hr. şi atribuite împăratului chinez Shen Nung, un cunoscător al ierburilor de leac, dar şi al altor plante –, ceaiul verde îşi datorează poate cea mai mare parte din faima curativă şi revigoratoare, altfel atât de adevărată (prin savoare, izbutind să alunge stările de oboseală, durerile de cap şi tulburările de concentrare), osârdiei cu care avea să fie cultivat în mănăstirile din China cea îndepărtată, la care, începând din secolul I d. Hr., avea să se adauge constrângerea impozitelor practicate asupra băuturilor alcolice. Ca să nu mai vorbim de tăria fiscală dobândită curând, ca impozit în natură datorat de nobilime monarhului chinez. Şi de aici până la un adevărat cult al băuturii verzi – cu reţete rafinate şi secrete, păzite cu străşnicie, preţuite, poate, tot atât cât giuvaierurile şi închipuind oricând o înaltă răsplată – nu a mai fost mult. Aşa se şi face că, peste şapte secole, infuzia ceaiului verde atinge şi păturile mai puţin înstărite şi se poate vorbi de popularitatea reală băuturii, când efectele lui curative se împletesc cu valoarea căpătată între timp, de băutură de societate. Împăraţi şi învăţaţi de demult au ridicat ceaiul verde la rang de obiect de studiu şi i-au dedicat tomuri întregi, din care să te împărtăşeşti din arta cultivării diversităţii de soiuri ale plantei şi din aceea, şi ea tot o artă, a preparării băuturii propriu-zise. Comoara verde nu a putut însă rămâne la nesfârşit în China, iar dacă primele călătorii aveau să aşeze băutura pe mesele din, firesc, Tibet şi Mongolia, anul 1610 găseşte ceaiul verde stivuit în cala unei corăbii a Companiei Olandeze a Indiilor Răsăritene, pregătit să ajungă în Lumea Veche...
Indispensabilă istorie, în care valenţa culturală atribuită unei băuturi de aproape întreg Orientul Îndepărtat e aşezată la locul cuvenit, dar, cu deosebire, mic tratat pe seama ştiinţei cultivării şi celei a consumului de ceai verde, volumul alcătuit de editura Compact ţine să pună accentul, într-o structură acoperitoare (cultivare, prelucrare, preparare riguroasă şi calităţi terapeutice), pe calitatea supremă a ceaiului verde, de adevărat panaceu. Redescoperit de curând de către europeni, ceaiul verde îşi dezvăluie în paginile cărţii virtuţile stimulatoare şi calmante, binefacerile pe care le poate aduce, trupesc şi spiritual, asigurând, aşa cum stăruie tradiţia orientală, printr-o folosire internă şi externă, către culmea armoniei trup-spirit, frumuseţea. Şi asta pentru că, oricât vi s-ar părea la început de ciudat, aflaţi că industria cosmetică exploatează de ani buni ceaiul verde, ca pe un ingredient eficient. Informaţii despre preparare, taine ale compoziţiei băuturii, efecte curative, reguli de pregătire şi, nu în ultimul rând, un bogat reţetar, de aplicaţii interne şi externe, în stare să fie preparate de fiecare, la el acasă, vin să deschidă gustul pentru un altfel de five o’clock, cu mult mai rafinat şi mai profitabil.

RECENZII

Spune-ne opinia ta despre acest produs!

scrie o recenzie