Casa tăcerii

Casa tăcerii

„Casa tăcerii” (apărut în original în 1983) este al doilea roman al lui Orhan Pamuk, pentru care primeşte în Turcia premiul „Madaları”, apoi „Prix de la Decouverte Europeenne” (1991, pentru traducerea franceză) şi o nominalizare la „Man Asian Literary Prize” (2012, pentru traducerea engleză). Scriitura lui Pamuk, deja matură şi rafinată, îşi defineşte aici temele ce îi vor deveni în scurt timp definitorii: pendularea între istoria Turciei şi destinele individuale, iubirea ca amestec paradoxal de obsesie şi luciditate, ruptura între generaţii şi fantasmele apropierii de Occident.

Ne aflam în Turcia anilor 1970, o perioada frămîntată de nebunie politică. Deşi e vară şi casa ei e la un pas de plajă, Fatma nu izbuteşte să se încălzească sub plapuma înflorată. Fatma are nouăzeci de ani, suferă de frig şi nu mai poate dormi, aşa că îşi petrece zilele şi nopţile amintindu-şi frînturi din viaţa ei plină de tristeţe, de venin şi de răzbunare. Ca în fiecare an, cei trei nepoţi vin în vizită, iar poveştile lor, într-alt fel triste şi pline de venin, se întreţes cu istoria ei, pe măsură ce păcatele nepoţilor îi aduc aminte de păcatele ei din tinereţe.

„...nimic nu este atît de uimitor ca viaţa. În afară de scris.
Da, desigur, în afară de scris – singura consolare.” (Orhan Pamuk)

„Pamuk cuprinde în romanul său mult teritoriu fără ca măcar să se îndepărteze de locul acţiunii. „Casa tăcerii” e un loc al fanteziei, al amintirilor, al filosofiei. Cartea este densă, străbătută la tot pasul de idei inspirate din istorie, religie, memorialistică, politică, dar nu dă nici o clipă impresia că te afli în faţa unui material didactic, căci cititorul îşi dă seama că toate aceste reflexii din diverse domenii şi discipline sînt de fapt rupte din viaţa noastră: frînturi veridice din lăuntrul fiecărui personaj.” (The New York Times)

„În «Casa tacerii», semnificaţia unei maşini conduse cu viteză aduce aminte de scenele din «Marele Gatsby», deşi înţelesul pe care-l capătă în romanul lui Pamuk este diferit: se prea poate ca vechea generaţie să aibă încă lucrurile sub control, însă aceşti tineri sînt forţa nestapînită care mai devreme sau mai tîrziu va conduce lumea.” (The Guardian)

RECENZII

Spune-ne opinia ta despre acest produs!

scrie o recenzie