Cararea Universului

Cararea Universului - Doru Bem

Prefata:

Bine v-am găsit la începutul unui drum către auto-cunoaștere. Câteva adevăruri spuse, confirmate m-au făcut, pe parcursul timpului, ușor-ușor, să privesc și să studiez tot ceea ce este în jurul meu, din anumite perspective, unghiuri de cunoaștere. După cum se spune și în popor: „Depinde de unghiul de vedere“ sau „Depinde din ce punct de vedere privești“, tot așa și eu ofer aici, prin intermediul acestei cărţi, un punct de vedere, un alt unghi de percepere a adevărului.
În urmă cu câteva mii de ani Hermes Trismegistus spunea într-una dintre legile Kybalionului: „Orice adevăr este un semiadevăr“ și „Tot ceea ce este sus este ca și ceea ce este jos, iar ceea ce este jos este ca și ceea ce este sus“. Filtrând tot ceea ce se petrece în jurul nostru prin intermediul acestor legi ale Kybalionului, le putem asimila în adevărata lor esenţă. Mai mult decât atât, ele sunt asemeni cheilor ce-ţi deschid noi porţi către înţelegere, către octavele superioare, către mentalul superior. Dar și acestea sunt precum cenușa atâta timp cât sufletul nu este „alimentat“ încontinuu cu fluidele rugăciunii și meditaţiei.
Dumnezeu s-a manifestat în diversitate încă de la începutul creaţiei. Cunoaștem așadar diversitatea în unitate.
Tot așa adevărul a fost manifestat în toate colţurile lumii sub diferite denumiri, forme și interpretări. Omul, avându-l încătușat pe Dumnezeu în inimă, a căutat tot timpul în exterior către o forţă cu care să poată colabora, vorbi și să se poată descătușa, fiind orbit de iluzia acestei lumi. Pe parcursul acestei „creșteri“ spirituale, în istoria acestui pământ au venit mulţi învăţători deschizând porţi minunate către interior, dărâmând împărăţia acestei lumi iluzorii. Fie că vorbim despre Hermes Trismegistus, Enoh, David, Solomon, Moise, Buddha, Krishna, Lao Tzi, Pitagora, Appolonius din Tyana sau Mahomed, fiecare a adus câte o picătură a aceluiași adevăr, fie că-I spunem Dumnezeu, Tao, Allah, Eli, Savaot, Tetragramaton sau Marele Tot. Dar, la sfârșitul acelor timpuri de învăţătură și respectare a legii vechi, Dumnezeu își iese din unitate, ca o parte din necuprinsul Lui să se întrupeze pe pământ. De atunci legea s-a schimbat, a înlocuit-o pe cea veche, l-a eliberat pe om și i-a oferit posibilitatea de mântuire, ceea ce nu era posibil până la venirea Sa.
Să nu uităm că niciun alt mare învăţător nu și-a putut permite să spună despre Sine că va sta „de-a dreapta Tatălui când se vor judeca vii și morţii” sau că este „calea, adevărul și viaţa” în afară de Hristos! Prin urmare, singurul adevăr care nu este un semiadevăr este Iisus Hristos.
Pe parcursul acestei cărţi vom vorbi despre spiritualitate așa cum s-a manifestat ea în toate colţurile lumii. Fie că vorbim despre tradiţii păgâne sau că studiem manifestarea altor religii și filosofii, nu facem decât să pricepem tainic iubirea revărsată de Tatăl nostru semenilor noștri de pe fiecare bucată de pământ a acestei planete.
Curiozitatea, necesitatea, dorinţa interioară de a cunoaște tainele creaţiei cât mai în profunzime au dat naștere cunoașterii boltei cerești și implicit stelelor și planetelor, astrologiei, numerologiei, alchimiei, medicinei, șamanismului, teurgiei, magiei, vrăjitoriei, hermetismului, teologiei și
religiilor. În această sete de cunoaștere se împletesc, în mod evident, cele două principii – lumina și întunericul –, dând naștere atât practicilor benefice, divine, dumnezeiești, cât și celor întunecate, malefice, satanice, așa cum sunt vrăjitoria și practica voodoo. Din cauza acestui amestec de cunoaștere multe dintre profeţiile pline de adevăr făcute pe parcursul istoriei au fost date la o parte și ignorate. Tot din aceleași motive, cât și din “publicitatea” prost făcută, știinţele vechi și descoperirile marilor gânditori din Antichitate – ce au scos la lumină știinţa astrelor, simbolismul numerelor și geometria sacră, strămoșul chimiei – alchimia –, tainele anotimpurilor și multe altele fără de care noi, cei contemporani, am fi cu mult în urmă – au fost amestecate din neștiinţă și prost traduse omului de rând. Din același extremism religios omenirea a pierdut cea mai impor- tantă sursă de adevăr, scrisă mii de ani cu migală de strămoșii noștri, vorbesc aici despre Biblioteca din Alexandria. Mult timp omul nu a înţeles că Dumnezeu sălășluiește și într-un alt seamăn de altă religie sau credinţă. Timpurile pe care le trăim nu sunt de ignorat, ci chiar de studiat. În timp ce, faptic, omul trăiește în dezbinare și război, același om descoperă că omenirea este o unitate în care nu există diferenţe, ci doar funcţii diferite, că toţi din punct de vedere genetic și energetic suntem fraţi și o creaţie a aceluiași Tată. Ce omenire și omenie frumoasă ar fi ca toată lumea să împărtășească iubire și înţelegere faţă de semeni. Ne-am mai construi oare bombe atomice pe timp de pace pentru apărare?
Elementele pe care le prezint aici sunt din punctul de vedere al unui creștin ortodox care a căutat și caută să-l găsească pe Hristos în inimă, chiar dacă de multe ori cărările sunt întortocheate și cazi singur în propriile greșeli. Nu pot decât să mă bucur din tot sufletul că m-am născut aici, în religia asta atât de gingașă, sensibilă și lucidă și în această ţară unde, mai departe de greutăţile, virtuţile și micimile oamenilor, codrii și munţii sunt plini de schituri și peșteri cu pustnici și rugători.
Ca mărturie au rămas multe vieţi sfinte în spatele cărora au trăit mari vindecători, văzători cu duhul, mari lucrători împotriva vrăjilor și lucrărilor demonice, duhovnici, oameni care s-au jertfit pe sine pentru cel de lângă el, pentru Om, pentru Dumnezeul care trăiește în fratele său. În ascuns, în nevăzut ard făcliile rugăciunii.
Am pus în această carte o serie de articole scrise de mine în ultimii ani atât de la ziarul Gardianul, cât și de pe blog, mulţi dorindu-și să poată avea toată această informaţie la un loc, și anume într-o singură carte. Sper ca lectura acestei cărţi să dea cursul unui interes faţă de propria persoană și faţă de legile atât de sensibile și parcă timide, ascunse în nevăzut ale acestui Tot ce reprezintă fiinţa umană, planeta, universul și, mai mult decât atât, lumea creatoare, Divinitatea.

Doru Nicolae Bem

RECENZII