Călătorie în România

Recenzie scrisă de Alexandra
Şaptezeci şi patru de ani au trecut de când aristocratul şi omul de cultură englez Sacheverell Sitwell a făcut un voiaj de o lună în România, la invitaţia prinţesei Anne-Marie Callimachi. Jurnalul de călătorie elaborat în urma acestei experienţe a fost publicat la Londra în 1938.
Am început să parcurg paginile cărţii având în minte întrebarea daca 74 de ani reprezintă mult sau puţin în istoria unei ţări. Jurnalul lordului englez îmbină reuşit descrierile sensibile, fotografiile de epocă şi trimiterile livreşti, astfel încât lectura cărţii mi-a creat sentimentul că ascult o poveste spusă de un bunic într-o seară de vară, în timp ce răsfoiesc albumul cu fotografii din alte vremuri.
Harta pe care Sitwell a studiat-o înainte de plecare i-a dezvăluit imaginea României Mari, înglobând pe lângă teritoriul actual Basarabia, Bucovina de Nord şi Cadrilaterul. România pe care a vizitat-o Sitwell era, prin urmare, mai diversă din punct de vedere teritorial şi etnic. Interesul naratorului pentru caleidoscopul etnic al României de atunci este sesizabil pe parcursul întregii cărţi. Călătorul englez este atras de diversele tipuri de oameni descoperite în România, de varietatea costumelor, a credinţelor şi a aşezărilor umane. Un bâlci la care ia parte ca spectator lângă localitatea Măneşti îi oferă prilejul de a observa la scară redusă imaginea statului român cosmopolit. Descrierea bâlciului este însoţită de fotografii ale ţăranilor care vând o diversitate de produse, precum şi de câteva portrete fotografice, dintre care am remarcat portretul unui ţigan lăieţ cu trăsături hristice, păr lung, dezordonat, barbă încâlcită și privirea mândră.
Având o viziune tradiționalistă, lordul englez consideră că bogăția României o constituie populația rurală neafectată de revoluția industrială, rămasă sub unele aspecte la nivelul țărănimii flamande din tablourile lui Bruegel. Analogiile dintre ceea ce vede Sitwell în călătorie și tablourile unor pictori cunoscuți apar constant în jurnal, trădând formația de istoric și critic de artă a autorului. Viziunea pe care ne-o oferă englezul este, prin urmare, aceea a călătorului cult, rafinat, interesat nu numai de frumosul superficial și accesibil, ci și de creațiile artistice românești, puțin cunoscute de europenii anului 1937.
La Bucureşti, Sitwell este impresionant de numărul mare al restaurantelor şi grădinilor de vară, unde se ascultă muzică românească şi se petrece până târziu în noapte. Are o părere foarte bună despre bucătăria românească, îi place obiceiul de a oferi oaspeților șerbet făcut în casă, însoțit de un pahar cu apă rece de izvor. Ritmurile melodiilor ascultate la restaurantele bucureștene îl obsedează și îl încântă cu aerul lor nostalgic. Tot în Capitală, călătorul face cunoștință cu membrii sectei religioase rusești a scopiților care se încăpățânau să-și continue meseria de birjari, într-o vreme când automobilul era folosit pe scară din ce în ce mai largă.
Impresionantă este și rememorarea călătoriei prin Delta Dunării, prin Vâlcovul situat acum în Ucraina, unde întâlnește lipoveni cu bărbi patriarhale, după cum putem observa din fotografii. Urmează vizita la mănăstirile pictate din Moldova, dintre care îi atrage atenția Mănăstirea Sucevița, apoi prin Cernăuți, un oraș cu numeroasă populație evreiască. Importantele comunități evreiești din Bucovina, cu înfățișarea și obiceiurile specifice îi dau prilejul naratorului să amintească de existența unei probleme evreiești în epocă, una dintre puținele chestiuni politice pe care Sitwell le menționează în carte. De altfel, călătoria englezului este o experiență a simțurilor: chipurile pitorești ale țiganilor lăieți îi atrag privirea, dulceața de zmeură sălbatică gustată într-o cofetărie grecească din Sinaia îi încântă gustul, iar melodiile de petrecere cum este" Ionel, Ionelule" îi răsună în auz și îl încântă chiar și în gara din Cernăuți, înainte de plecare.
La finalul cărții rămâne întrebarea: România de azi mai seamănă cu cea de acum 74 de ani? Gust dintr-o linguriță de dulceață de zmeură și ascult" Ionel, Ionelule" într-o seară de septembrie 2011. 1937 nu mi se mai pare atât de departe.

RECENZII

Spune-ne opinia ta despre acest produs!

scrie o recenzie