Bucuria de a crede, bucuria de a trăi

Bucuria de a crede, bucuria de a trăi - misterul lui Cristos, revelaţia Dumnezeului iubire, propunere pentru o viaţă nouă

Cartea este structurată astfel: o introducere, patru părţi şi concluzia.

Introducerea, cu numele de „Esenţa credinţei”, este, mai degrabă, un preambul care are scopul de a-l familiariza pe cititor cu vocabularul şi pedagogia autorului. Aici se vorbeşte despre esenţa omului, sensul vieţii, pe care doar Cristos le descoperă omului. Învierea şi moartea lui Isus ne revelează iubirea lui Dumnezeu faţă de oameni şi ne arată caracteristicile iubirii autentice.

Partea I are titlul „Cristos” şi prezintă profunzimea unor fapte şi aspecte ale vieţii lui Isus: discursul de pe munte, cu cele opt fericiri, moartea, învierea şi înălţarea lui Isus.

În partea a II-a, „Primirea darului lui Dumnezeu”, reflecţia autorului se îndreaptă către Maria, imaginea Bisericii, şi apoi, către Biserică, experienţa primirii darului lui Dumnezeu de către toţi cei botezaţi: François Varillon, pe tot parcursul itinerarului său de om, de creştin şi de preot, a insistat mereu asupra acestei acceptări şi asupra nevoii de a ieşi din noi, de a ne detaşa de noi înşine, pentru a fi primiţi încontinuu de Dumnezeu, şi de a afla astfel plenitudinea sa.

Partea a III-a, „Cristos, Dumnezeu adevărat, om adevărat, revelează cine este Dumnezeu şi cine este omul”, abordează principalele dogme ale Bisericii. Ele ne permit să aprofundăm cine este Dumnezeu, cine este omul şi care poate fi relaţia dintre ei. Părintele Varillon subliniază necesitatea unei corecte înţelegeri a dogmei creaţiei: Dumnezeu – creatorul autentic – este cel care întemeiază libertatea noastră şi deci demnitatea noastră umană.

Partea a IV-a prezintă câteva criterii de discernământ pentru îndeplinirea menirii de oameni: a plasa relaţia cu Cristos în centrul dinamismelor umane, nu alături şi nici în locul lor; a trăi Evanghelia care este o chemare la credinţă şi la libertate; să ne rugăm, pentru că darul lui Dumnezeu este o îndatorire ce trebuie dusă la îndeplinire; să combatem răul şi suferinţa, în loc de a ne resemna să le suportăm.

În Concluzie sau, mai degrabă, un mod de a recapitula totul: Euharistia care este fons et culmen, izvorul şi apogeul vieţii creştine, după expresia Conciliului al II-lea din Vatican, reluată apoi de Congresul Euharistic din iulie 1981.

RECENZII

Spune-ne opinia ta despre acest produs!

scrie o recenzie