„Cu cât studiile eminesciene lărgesc domeniul influenţei literaturii populare, scoţând la iveală vastul material folcloric, cules, adaptat sau deplin prelucrat de poet în vederea unor creaţii originale, în vers şi în proză — cu atât în faţa cititorului uimit se deschid zări noi, perspective neaşteptat de rodnice în aprecierea estetică a isvoarelor de inspiraţie şi a tehnicii genialului scriitor. Cu intuiţia sa profundă a realităţilor naţionale, Eminescu, chiar în tinereţe, a înţeles că nu se poate concepe o literatură originală şi cu rezonanţă adânc omenească, în poezie ca şi în proză, fără să aibă ca substrat sufletul însuţi al poporului, adică tezaurul acumulat de veacuri al versului şi al basmului popular.”

Ion Pillat