Aseaza-te si mergi. Elogiul calatoriei interioare

aseaza-te si mergi, sunt doua vorbe ce trebuie mereu tinute la un loc, daca vrem sa evitam impasul blocajului sau al dispersarii. „Mergi”, pentru a nu ne inchide sau opri la ceea ce ne fascineaza sau ne alieneaza. „Aseza-te”, pentru a nu ne imprastia sau pierde printre elanuri si dorinte. Doua practici complementare in fata existente, care se imbina paradoxal pentru cei aflati in explorarea de sine…

……………………………….

…“aşează-te şi mergi” este o capodoperă a lui Jean Yves Leloup cum nu se poate mai potrivită ca abordare pentru exploratorii conştiinţei acestor timpuri de transformare interioară, pentru că formulează impecabil natura paradoxală a atitudinii pe care o poate avea în faţa vieţii un asemenea demers.

A rămâne centrat pe de-o parte, focalizat în interior, mereu în conexiune cu sine, transparent la influeţele formei, este echivalent cu “şederea”.

A te mişca, a merge, a explora pentru a nu rămâne niciodată prizonierul obişnuinţelor, al mecanismelor de gândire, a rupe mereu legăturile rigide pe care mentalul tinde să le sudeze, şi în acelaşi timp a rămâne mereu conectat cu marele flux al vieţii, acesta este “mersul”.

Jean Yves Leloup este unul dintre înţelepţii secolului XXI. Doctor în filosofie, psihologie şi teologie, scriitor, conferenţiar, învăţător spiritual, călugăr dominican devenit preot orthodox, acest personaj excepţional străbate planeta între conferinţe, seminare şi cursuri de pe cinci continente, şi retrageri spaţiile sacre ale acesteia.

Explorările sale îşi au baza în tradiţiile creştine şi deopotrivă orientale. Este un pelerin care străbate deşerturile şi munţii, un investigator al celor mai sacre texte ale umanităţii care-şi împărtăşeşte experienţa spirituală cu o graţie şi o forţă excepţionale.

“Aşează-te şi mergi!” i-a spus lui Jean Yves Leloup un călugăr isihast de la Athos, “aceasta este Calea”. A fi împreună cu tine însuţi, a te deschide şi a simţi Prezenţa, a fi una cu Fiinţa. Horia Ţurcanu

Fragmente din carte:

…momentul mortii este momentul in care nimic nu mai reprezinta un obstacol (shatan), nimic nu mai perverteste (diabolos) ceea ce este aici prezent. Este momentul devoalarii (apocalypsis) Realului. Celui care va fi total prezent la Tot ce este aici, la Prezent, moartea nu ii va revela nimic. Realul, asemenea Prezentului, nu ne va lipsi niciodata, noi suntem cei care lipsesc din Real, noi suntem cei absenti…

…sa deschidem portile perceptiei inseamna sa ne destindem ochii, urechile, maxilarul, mainile, picioarele, apoi organele interne… sa ne destindem creierul, sa observam ca si el este susceptibil de tensiune, ale carei simptome le putem observa la nivel frontal sau la baza cefei.

Stomacul, ficatul, inima sunt si ele capabile sa exprime o anumita indispozitie sau opresiune; sa observam aceste tensiuni, sa le simtim fara sa le judecam, sa le lasam pur si simplu „sa fie” reprezinta, fara indoiala, un inceput de relaxare.

…vom putea descoperi apoi ca asa-zisa noastra identitate este contractie, mecanism de aparare, reactie impotriva a ceea ce ea considera a fi o amenintare de aneantizare; teama de a nu fi nimic (in particular) sau teama de a fi totul, este una si aceeasi teama…

…sa ne simtim corpul ca pe o energie, ca pe un suflu, sa largim spatiul in care ne aflam, sa iesim din pachetul de noduri, de muschi incordati, de creier greu; sa fim suflul care vine de departe si pe care nimic nu-l opreste…

…………………………

In fine, anumite practici si traditii scot in fata „unicul necesar”: este vorba de a iubi, oricare ar fi postura, atitudinea sau deschiderea sufletului. Oricare ar fi tipul de meditatie (sau terapie) pe care il practici, intreaba-te daca are un suflet.

Daca o postura impecabila nu te face mai respectuos, mai rabdator, daca vigilenta nu trezeste in tine nici un fel de compasiune, daca ramane o limpezime rece, nu este lumina desteptarii tale cea care creste, ci aceea a dezvoltarii excesive care considera ca vede si stie, insa nu face altceva decat sa judece si atunci, la ce folos? Cat despre deschiderea ta la transcendenta, daca aceasta face din tine un spirit superior fara indatoriri si mila, la ce folos?


CUPRINS:

Introducere

PRIMA PARTE. Miscarea si repausul

1. Aseaza-te si mergi
2. Meditatia: exercitiu terapeutic, exercitiu filozofic
3. Ce forma de meditatie alegem?
4. Asezarea in corpul care suntem
5. Asezarea in constiinta care suntem
6. Asezarea in spatiul care suntem
7. Asezarea in sufletul care suntem
8. Fericirea consta in miscare

PARTEA A II-A. Trecatorul

1. La drum
2. Evanghelia dupa Toma
3. Pyrrhon, filozoful mereu pe drum
4.„Erosul gregorian” sau dorinta de a merge
5. Lectio Divina sau meditatia ca si scara propice nemiscarii si miscarii
6. Scara Numelui
7. Maestrul Eckhart, un itinerar al eliberarii interioare
8. Inger, nous, sindereza: steaua noastra

PARTEA A III-A. Pelerinajul

1. Ce este un pelerin?
2. Ce fel de pelerinaj?
3. Care este directia?
4. Calea pelerinului
5. Orice calatorie reprezinta un climat ce trebuie traversat
6. Prietenul meu, magnificul amator de plimbari

Site-ul pelerinilor