Alexandrina Cantacuzino a fost o personalitate proeminentă a feminismului românesc şi internaţional în primele patru decenii ale secolului XX. A fost printre primele feministe din România, care a susţinut şi a luptat pentru emanciparea intelectuală, economică, politică şi culturală a femeilor.

În perioada interbelică activitatea Alexandrinei Cantacuzino s-a desfăşurat prin intermediul unor societăţi feministe. Dintre asociaţiile feministe pe care le-a întemeiat şi le-a condus, menţionăm Consiliul Naţional al Femeilor Române, „Casa Femeii”, „Solidaritatea”, „Ţesătoarea”, „Uniunea Intelectuală Română”, „Mica Înţelegere Feminină”, „Auxiliara Română FIDAC”. În cadrul acestor asociaţii, Alexandrina Cantacuzino a colaborat cu alte feministe, precum: Calypso Botez, Zoe Râmniceanu, Elena Odobescu, Ecaterina Cerchey, Cornelia Emilian, Alexandrina Fălcoianu, Elena Stângaciu, Elena Meissner, Maria Baiulescu, dr. Maria Răzvan Potecă, Margareta Athanasiu, iar din afara ţării, Avril de Sainte-Croix, Isabela d’Aberdeen şi Temair, Cécile Brunschvicg ş. a. Totodată, iniţiativele feministe au avut şi susţinerea unor personalităţi din epocă, precum, miniştrii, primari ai Capitalei, scriitori, profesori, medici, avocaţi, preoţi, de reţinut Regina Elisabeta şi Regina Maria, Elena Văcărescu, Nicolae Iorga, George Enescu.

Astfel, în anul 1921 a contribuit la înfiinţarea asociaţiei „Consiliului Naţional al Femeilor Române”, care milita pentru unificarea mişcării feminine din România. Activităţile Consiliului Naţional al Femeilor Române au fost numeroase, variate, creative, orientate spre îmbunătăţirea condiţiei femeii, iar această organizaţie a reprezentat în anii ’20 un important centru, un for coordonator.

O iniţiativă progresistă a Consiliul Naţional al Femeilor Române a fost şi înfiinţarea în iulie 1923 a Şcolii de horticultură şi fermiere, prin care încerca să promoveze educaţia fetelor din Bucureşti şi satele din apropiere.

Consiliul Naţional al Femeilor Române a organizat peste 30 de reuniuni publice în perioada 1921-1938, în Bucureşti şi în capitalele departamentelor. De exemplu, la 13 aprilie 1924, la Fundaţia Carol I, s-a desfăşurat prima adunare generală a Consiliul Naţional al Femeilor Române.

În anul 1925, Alexandrina Cantacuzino şi alte feministe române, au fost deosebit de active, atât pe plan naţional, cât şi internaţional. Ulterior, ea şi Ecaterina Cerkez, au călătorit pe continentul american, prin Canada şi SUA. La congresul Comitetul Internaţional al Femeilor de la Washington (4-6 mai 1925) –Consiliul Naţional al Femeilor Române a fost reprezentată de Alexandrina Cantacuzino, care a fost aleasă vicepreşedinta asociaţiei internaţionale cu majoritatea voturilor a 30 ţări.