Între piesele compuse pentru pian „Preludiu şi Fughetta” (1958) sunt o mostră despre perfecta cunoaştere a stilului polifonic, demonstrată şi prin unele compoziţii corale, în afară de cele mai numeroase în stil popular.

În ceea ce priveşte piesele compuse de Augustin Bena pe teme folclorice, remarcăm îndemânarea componistică de a prezenta aceeaşi melodie atât pentru cor mixt sau voci egale, cât şi pentru voce şi pian sau pentru pian solo, oricare dintre variante fiind convingătoare. Dacă am cunoaşte numai varianta pianistică şi nu am şti că există mai multe forme ale prelucrării, am crede că numai pentru pian le-a scris, deşi majoritatea au apărut prima dată ca şi coruri.

Între aceste miniaturi pentru pian găsim melodii foarte cunoscute şi de largă circulaţie, cum sunt: „De-ar fi mândra-n deal la cruce”, „Trandafir de pe cetate”, „Pasăre galbenă-n cioc” ş. a. Unele jocuri populare apar în creaţia lui Augustin Bena numai în această ipostază pianistică: „Joc”, „Bătută”, „Sârbă”, „Măruntă I şi II”, „Ţarina de la Abrud” – prelucrare mai amplă – căreia i-a făcut şi o ingenioasă variantă la patru mâini, ce s-a bucurat de mult succes în concerte. „Dorul meu” şi „Neică, neiculiţă” sunt după Iacob Mureşianu, după cum a notat compozitorul în manuscris. „Cumetriţa” e după o melodie culeasă de V. Popovici. „Bătuta” e un dans căluşeresc de pe Târnave. „Joc” şi „Sârba”, aranjate pentru pian uşor, sunt prelucrări de melodii din manualul de muzică de Gr. Magiari şi N. Lupu. „Bâr oiţă” a fost găsită după ce albumul a fost încheiat.