Adevarata Calatorie a lui Zahei-Marius Oprea

Prolog:

Un vames din Ierihon, pe nume Zaheu, l-a ajutat pe Iosif din Arimateea sa scoata Sfantul Potir din Palestina si sa-l aduca in Europa. Imprejurare in care, ajuns departe de casa, in Galia, Zaheu si-a luat cognomenul de Amadur si a sculptat in lemn o statuie a Fecioarei; despre ea cronicile spun ca era facatoare de minuni.

Stranii asemanari cu aceasta istorie s-au petrecut in Bucuresti, acum mai bine de o jumatate de veac. Acolo si atunci, un pelerin rus, Ivan Culighin, caruia cei care l-au intalnit i-au dat numele de Ioan Strainul, aduse cu sine din departarile Estului o icoana socotita drept facatoare de minuni, infatisand-o pe Maica Domnului deasupra unui rug aprins.

Unul dintre cei care l-au cunoscut pe Ioan Strainul a fost poetul Vasile Voiculescu. In volumul al XVIII-lea din Marea Enciclopedie Franceza, aflata la loc de pret in biblioteca sa, se arata ca Zaheu, sotul sfintei Veronica, cea care a sters cu valul ei fata insangerata a lui Hristos, a fost crestinat chiar de Mantuitor, atunci cand vamesul il gazduise. Apoi Zaheu a parasit Ierihonul, alaturi de Iosif, spre a pune la adapost Sfantul Potir.

Poetul a avut revelatia descoperirii locului in care Dumnezeu a asezat Potirul in 13 iunie 1952, o zi de duminica, si o asternea astfel pe hartie:,, Tu-l cauti prin lume? Ci Graalul e-n tine/E inima, tainic potir, pus de Mine..." Scria aceste randuri pe cand se apropia, cu frenezie, de incheierea romanului sau Zahei  orbul. Numele ales de Vasile Voiculescu pentru eroul singurului sau roman, Zahei, este cel al unui orb plecat in cautarea vederii. Fara indoiala, calatoria eroica a lui Zahei, asa cum o imagineaza Vasile Voiculescu, este una a mucenicului cel nou, de asta data nu insotind Sfantul Potir, ci in cautarea unui izvor-cel despre care se spunea ca are o apa mantuitoare si in a carui putere Zahei cel orb si-a pus nadejdea de a-si recapata vederea. Locul unde se afla izvorul era nu numai banuit, ci chiar stiut. Dar ceea ce impiedica o grabnica ajungere acolo era insasi orbirea, caci, altfel, mantuirea se gasea, dupa cum spune povestea pe care a imaginat-o batranul poet despre sfintii cei marunti ai lumii noastre, in pustietatea Dobrogei, intr-un schit de la poalele unui deal numit Dervent.

Istoria lui Zahei a intrat incet in viata batranului poet care a imaginat-o. Intocmai ca eroul sau, Vasile Voiculescu si-a platit scump visul. Redau aici calatoria adevaratului Zahei si a insotitorilor sai-cea prin intuneric si temnita. M-am oprit asupra acestei istorii pentru ca de o tulburatoare si cruda traire a propriei fictiuni precum cea de care a avut parte poetul spre sfarsitul vietii sale nu au parte indeobste oamenii de rand si ea nu se intampla in fiecare zi.